Se spune că numele Rolex este, de fapt, o abreviere de la „excelenţă în orologerie“. În povestea acestei mărci de lux, pe lângă zvonuri, două lucruri sunt confirmate fără echivoc: precizia şi calitatea.
Deşi majoritatea brandurilor de lux din industria ceasurilor sunt prezente pe piaţă locală (cu excepţia Patek Philippe), Rolex rămâne, de departe, cel mai cunoscut şi mai fascinant dintre toate. Cu o istorie de peste 100 de ani, Rolex înseamnă mai mult decât un accesoriu de lux. Înseamnă tradiţie, performanţă, recunoaştere, distincţie şi elegantă. Preţul unui Rolex porneşte de la 3.000 de euro şi poate urcă până la câteva zeci de mii de euro, în funcţie de model şi de preferinţe.
Origini
Poate că numele Wilsdorf nu vă spune prea multe, dar de Rolex aţi auzit cu siguranţă. Istoria unuia dintre cele mai recunoscute nume din orologeria de lux s-a născut însă din ambiţia şi flerul pentru afaceri al unui singur om: Hans Wilsdorf. Perseverenţa soră cu încăpăţânarea l-a determinat să lase convenţionalul pe seama altora şi să se concentreze, în schimb, pe inovaţie şi util. Toate acestea, într-o vreme când un pas pe lângă poteca bătătorită însemna sinucidere – socială şi profesională.
Când auzeau de ceasuri de mână, domnii respectabili râdeau şi spuneau că ar prefera să poarte o fustă. Între timp, ceasurile Rolex au devenit adevărate embleme ale luxului, cu rol de validare a statutului social. Şi totul pentru că un om s-a ridicat dincolo de chicotelile de la dineuri şi de prejudecăţi. Fondatorul, orfan de la 12 ani Hans s-a născut la 22 martie 1881 în oraşul german Kulmbach din regiunea Franconia. Părinţii săi au murit în 1893, iar el a fost trimis la o şcoală-internat de către unchiul său.
Istoricul Rolex este strâns legat de spiritul vizionar şi de pionierat al fondatorului sau, Hans Wilsdorf.
Născut în Bavaria în 1881, tânărul Hans Wilsdorf a intrat în lumea orologeriei elveţiene la începutul secolului XX când ceasul de buzunar era încă o regulă. Hans Wilsdorf a început să viseze un ceas care să fie purtat la mâna. Ceasurile de mâna din acea vreme nu erau foarte exacte. Erau considerate nişte simple bijuterii dedicate în principal femeilor şi erau produse doar în cantităţi mici. Inventiv şi curios din fire, Hans Wilsdorf a anticipat imensul potenţial al ceasului de mâna. Convins că ar putea fi în acelaşi timp şi elegant, şi precis şi fiabil, şi-a consacrat întreagă energie transformării acestui vis în realitate.
În 1905, la vartsta de 24 de ani, Hans Wilsdorf a creat la Londra o companie specializată în distribuţia ceasurilor în Marea Britanie şi în ţările din Imperiul Britanic. Pentru a convinge publicul de fiabilitatea acestor piese inovatoare, le-a echipat cu mecanisme mici şi foarte precise, fabricate de o companie orologera elveţiană de la Bienne. Din aur sau argint, aceste ceasuri au atras atenţia persoanelor moderne cu înclinaţii sportive din întregul Imperiu Britanic.
Făcea „naveta” între Londra şi La Chaux-de-Fonds însă, în mod surprinzător, Wildsorf nu a susţinut niciodată că este un producător de ceasuri şi, până în ziua în care a murit, a semnat toate documentele cu funcţia „comerciant”. Compania Wilsdorf & Davies a fost fondată în 1905, la Londra. În acelaşi an, firma a prezentat modelul „Briefcase” (în engleză, geamantan) cu curea de piele. Ambiţia lui Wils-dorf era să ajungă să domine, cu ceasurile de mână, o piaţă care, în acel moment, era monopolizată de ceasurile de buzunar.
În 1908, Wilsdorf şi-a semnat creaţiile cu un nume de marca – Rolex. Uşor de pronunţat în orice limba europeană şi suficient de scurt pentru a încăpea pe cadranul unui ceas.
Prea mic pentru un bărbat
Devenise deja o cutumă că acest obiect trebuie să fie atât de mic, încât cu siguranţă nu poate face faţă folosirii normale zilnice. Şi, chiar dacă treceau peste această provocare, în lipsa unui buzunar care să-l protezeje, praful şi transpiraţia i-ar fi venit cu siguranţă de hac, credeau producătorii de ceasuri. În ciuda acestor provocări, Wilsdorf a înţeles că acesta este viitorul. A încheiat un contract cu producătorul Herman Aegler, cu sediul la Bienne (Elveţia). Cumpăra doar în cantităţi mari şi obţinea astfel piese la preţ redus. Mecanismele erau ideale, mergeau cu precizie, iar resursele şi accesul la piese erau încă nerestricţionate.
Primul ceas din aur a apărut în 1906
Încet, dar sigur, ceasurile de mână au devenit tot mai căutate, în special de iubitorii de modă, care căutau să fie mereu la zi cu tendinţele. Primele modele aveau cadrane de argint şi curele de piele, însă nu a trecut mult până ce au apărut ceasurile din aur, născute odată cu inventarea brăţării flexibile, din zale metalice, în 1906.
În căutarea preciziei cronometrice
Pentru a convinge un public circumspect, Hans Wilsdorf s-a concentrat întâi pe calitatea mecanismelor. în încercarea neobosită de a le îmbunătăţi fiabilitatea, le-a supus unor teste constante realizate de către organizaţii de control al calităţii. Această căutare continuă a preciziei cronometrice i-a adus un succes rapid.
În 1910, Rolex a primit primul certificat original elveţian acordat unui ceas de mâna de către Centrul de evaluare oficială a ceasurilor de la Bienne. Patru ani mai târziu, în 1914, Observatorul Kew din Marea Britanie a acordat ceasului de mâna Rolex un certificat de precizie de categoria „A”, o distincţie care până atunci fusese rezervată exclusiv cronometrelor marine. Din acel moment, ceasul de mâna a devenit sinonim al preciziei.
Fiecare ceas, testat în frigider şi în cuptor
După ce câştigase primul pariu împotriva producătorilor de masă, Wilsdorf avea acum o nouă ambiţie. Îşi dorea să creeze un ceas care să poată fi identificat dintr-o singură privire, să aibă un element care să-l diferenţieze de oricare altul. Decât să-şi scrie numele pe tot ce putea – curea, cadran, practică deloc neobişnuită încă de pe atunci, „comerciantul” a preferat să apeleze la un nume inventat. A ales Rolex. Nici până astăzi, compania nu a confirmat niciuna dintre poveştile legate de acest nume. Potrivit unora, Rolex este, de fapt, o abreviere de la „Horologie Exquise” sau de la „Horological Excellence”. Singurele explicaţii au venit tot neoficial şi au surprins prin simplitate şi caracter practic.
Numele, fie că este sau nu legat de termeni precum „orologerie” şi „excelenţă”, trebuia să fie uşor de pronunţat în orice limbă. Aşa îşi dorea Wilsdorf, dând încă o dată dovada unui om de afaceri desăvârşit. De asemenea, nu putea fi prea lung – dimensiunea cadranelor era restrictivă, iar estetica – esenţială.
Un avantaj – voit sau doar un accident fericit, nici acest aspect nu a fost confirmat vreodată – a fost că literele care formează numele au aceeaşi dimensiune şi permit astfel o scriere simetrică. În 1914, după 45 de zile de examinări atente, specialiştii Observatorului Kew din Marea Britanie au acordat unui ceas Rolex un Certificat de Precizie de Clasă A, o distincţie acordată până atunci doar cronometrelor marine. Războiul, oportunitate de afaceri În 1915, Wilsdorf a părăsit Marea Britanie din cauza taxelor asupra bunurilor de lux şi metalelor preţioase impuse în timpul Primului Război Mondial, care majorau preţul final al ceasurilor cu aproape o treime. Compania a fost astfel mutată la Geneva, Elveţia, sub numele de Rolex Watch Company.
Ulterior, numele a fost schimbat în Montres Rolex şi până la urmă a devenit Rolex. Încă din zorii secolului al XIX-lea, tocmai războiul a fost „ştampila” de validare pentru ceasul de mână. ;
Record după record
Premierele au continuat să curgă. În iunie 1925, acelaşi prestigios Observator Kew a acordat, pentru prima dată, un Certificat de Precizie de Clasă A unui ceas de damă, care avea un diametru mult mai mic decât cele bărbăteşti (13 mm faţă de 25 de mm). În acelaşi an, Wilsdorf a cheltuit 100.000 de franci elveţieni (aproximativ 110.000 de dolari) pentru a-şi promova marca în Marea Britanie.
În 1919, după primul război mondial, Hans Wilsdorf a creat la Geneva societatea Montres Rolex SĂ. Prin apropierea de Bienne unde se fabricau mecanismele, a câştigat un control direct asupra producţiei carcaselor şi a produsului finit.
Naşterea ceasului etanş
Ceas inspirat de un dineu 1926 a dat naştere următoarei generaţii de ceasuri Rolex, „Oyster” (în engleză, stridie). Wilsdorf a povestit că ideea pentru nume i-a venit în timp ce era gazda unui dineu şi s-a chinuit foarte tare să deschidă o stridie. A glumit cu invitaţii săi că speră ca designul noului său ceas să se dovedească la fel de rezistent precum carapacea moluştei. Noul model Oyster era complet antiacvatic. La 7 octombrie 1927, modelul a intrat în istorie la mâna înotătoarei Mercedes Gleitze, prima femeie din Marea Britanie care a traversat Canalul Mânecii.
Următorul triumf al lui Wilsdorf a venit în 1931, atunci când a inventat un ceas care nu mai trebuia să fie întors manual, cunoscut ulterior ca modelul „Perpetual”. În 1945, Rolex a primit cel de-al 50.000-lea certificat de calitate de la biroul de la Bienne. Acelaşi an a marcat apariţia primului ceas care arăta, pe lângă oră, şi data – modelul „Datejust”. în anul următor, modelul Oyster a traversat în stare de perfectă funcţionare Canalul Mânecii, purtat de o tânăra înotătoare englezoaică, Mercedes Gleitze, al cărui sprijin Wilsdorf îl obţinuse pentru promovarea produsului sau.
Această va fi numai una din numeroasele asocieri ale superiorităţii mărcii Rolex cu spiritul aventurier şi cutezător. Cu ocazia acestui eveniment marcant, Wilsdorf a publicat o reclamă pe prima pagină a ziarului Daily Mail, proclamând succesul ceasului etanş şi făcând public debutul Rolex Oyster şi marşul sau triumfal în întreagă lume.
Modelul Oyster avea curând să propună o nouă funcţie inovatoare. Anul 1931 a adus naşterea rotorului Perpetual, un mecanism automatic care permitea ceasului să funcţioneze în mod continuu, fiecare mişcare a încheieturii încărcând automat mecanismul. Acest sistem stă la originea tuturor ceasurilor automatice moderne. în scurt timp, ceasurile cu întoarcere manuală aveau să devină învechite.
Pentru Rolex, lumea se transformă într-un laborator viu. Oceanele, vârfurile munţilor sau orice condiţii extreme ar fi existat pe glob, au servit la testarea excelenţei ceasurilor care s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor. Din 1930, compania a furnizat modele Oyster Perpetual numeroaselor expediţii de cucerire a Everestului.
Ceasuri pentru profesionişti
Ceasuri de mare prestigiu
În anii 1940, Rolex a creat ceasuri prestigioase care aveau să fie purtate de unele dintre cele mai mari personalităţi ale lumii. în 1945, Rolex a conceput Datejust, primul ceas de mâna care indică dată într-o fereastră de pe cadran. în 1956, a fost introdus modelul Day-Date. Era vorba despre primul ceas din lume care afişa dată şi ziua săptămânii ortografiată în întregime.
La începutul anilor 1950, datorită stăpânirii la perfecţie a preciziei cronometrice şi etanşeităţii, Rolex a dezvoltat ceasuri profesioniste care serveau drept instrumente şi ale căror funcţii mergeau mult mai departe decât simplă indicare a timpului. Aceste ceasuri erau dedicate noilor activităţi profesionale, că scufundările la mare adâncime, aviaţia, alpinismul şi explorările ştiinţifice. Lansat în 1953, Submariner a fost primul ceas garantat să rămână perfect etanş la o adâncime de 100 de metri. Aceste ceasuri au generat un entuziasm de durata şi s-au impus că simboluri ale reuşitei.
În 1953, echipată cu un Oyster Perpetual, expediţia condusă de Şir John Hunt, Şir Edmund Hillary şi Tensing Norgay a fost prima care a atins vârful Everestului. în 1960, batiscaful Trieste al lui Jacques Piccard s-a scufundat la 10.916 metri în Groapă Marianelor din Oceanul Pacific. Un prototip Oyster conceput special pentru mari adâncimi, Deep Sea Special, fixat de carenă, a rezistat unei presiuni de peste o tonă pe centimetru pătrat.
Continuitate în întreaga sa istorie
Rolex se caracterizează prin stabilitatea să remarcabilă încă de la creare şi prin consecvenţă deosebită în faţă provocărilor. Fiecare din liderii săi a avut iniţiative curajoase, contând pe progres şi desprinzându-se de tradiţie atunci când a fost necesar, pentru a asigura succesul mărcii.
Cea mai premiată marcă La 6 iulie 1960, Wilsdorf a murit, lăsând conducerea companiei pe seama mai multor şefi ai Fundaţiei Hans Wilsdorf. Proiectele au continuat însă să se desfăşoare cu repeziciune. Fundaţia a pus bazele unei şcoli de orologerie la Geneva, iar compania continua să doboare recorduri. În 1971, a fost prezentat modelul „Oyster Perpetual Sea Dweller 2000″, care rezista la presiuni subacvatice până la adâncimi de peste 600 de metri. A fost primul ceas de acest fel, care avea încorporată o valvă de heliu, folosită pentru a dispersa gazul atunci când se producea decompresia.
În 1963, André J. Heiniger i-a succedat lui Hans Wilsdorf, care a murit în 1960. André Heiniger venise la Rolex la vârstă de 28 de ani şi şi-a consacrat primii ani în cadrul companiei dezvoltării pieţelor şi societăţilor afiliate de la nivel extern.3 în 1954, Hans Wilsdorf l-a numit Director Comercial la Geneva. Un adevărat strateg, André Heiniger a preluat controlul asupra destinului Rolex. Profitând de vastă să experienţă în domeniu, a accelerat dezvoltarea companiei şi a întărit prezenţa Rolex la nivel mondial, transformând marca de ceasuri într-un brand universal şi unul din cele mai prestigioase nume de ceasuri din lume.
Un om cu convingeri ferme, André Heiniger a dat dovadă de acelaşi simt al anticipării că şi predecesorul sau. în anii 1970, Rolex a participat activ la dezvoltarea primului mecanism elveţian cu cuarţ, dar, spre surprinderea tuturor, a hotărât să rămână fidel ceasului mecanic. Această decizie a dovedit că André J. Heiniger era unul din marii vizionari ai orologeriei contemporane şi a permis Rolex să salveze segmente întregi din industria elveţiană de fabricare a ceasurilor.
André Heiniger s-a implicat în întărirea vizibilităţii mărcii. Anii 1960 şi 1970 au adus parteneriate între Rolex şi evenimente sportive, personalităţi excepţionale din domeniu, precum şi artişti de renume mondial. Aceste asocieri au contribuit la apariţia în industria luxului a iniţiativelor de sponsorizare a acţiunilor culturale şi sportive.
În 1976, pentru a sărbători a 50-a aniversare a modelului Oyster, André Heiniger a creat programul filantropic Rolex Awards for Enterprise. Aceste premii oferă asistenţă financiară acelor vizionari care caută noi moduri de a spori cunoaşterea asupra lumii şi de a îmbunătăţi calitatea vieţii pe planetă.
Aceşti ani de extindere au dus la o recunoaştere întărită şi au deschis drumul spre următorul capitol din istoria companiei.
Mileniul trei
În 1992, Consiliul de Administraţie l-a numit pe Patrick Heiniger în funcţia de Director General al companiei.
De formaţie şi profesie avocat, specialist în drept internaţional şi în legislaţia privind proprietatea intelectuală, Patrick Heiniger a lansat imediat acţiuni de apărare a mărcii la nivel mondial.
Sub acest impuls, la mijlocul anilor 1990, Rolex a făcut o alegere strategică fundamentală şi a decis integrarea verticală a mijloacelor sale de producţie. Această iniţiativa era menită să garanteze controlul asupra fabricării componentelor principale din ceasurile mărcii, asigurându-i astfel autonomia. în acest context, Rolex SĂ, nouă denumire a companiei din 2002, a cumpărat partenerul istoric de la Bienne, Manufacture des Montres Rolex SĂ, în 2004.
Programul de integrare verticală a necesitat o consolidare a tuturor activităţilor Rolex situate în cantonul Geneva, în trei locaţii, şi construirea unei noi unităţi de producţie, la standardele cele mai înalte. Acestea au devenit complet operaţionale între 2000 şi 2006. Design-ul flexibil şi multilateral reflectă imaginea unei companii aflată în continuă evoluţie, anticipând şi răspunzând cererilor pieţei, asigurând astfel supremaţia produselor sale.
Cu un statut autonom datorită unităţilor sale solide de producţie, Rolex intră în secolul XXI cu o determinare întărită. Mai puternică şi mai prezenţa că niciodată în lume, datorită reţelei sale de filiale şi importatori autorizaţi, centrelor de service şi centrelor de formare a specialiştilor, compania este gata să cucerească noi pieţe.
În 2002, prin impulsul dat de Patrick Heiniger, Rolex a creat programul Rolex Mentor and Protégé Arts Iniţiative, dedicată susţinerii tinerilor artişti promiţători sub îndrumarea unui mentor din disciplină respectivă. Acest program este doar o manifestare a tradiţiei filantropice a Rolex, ilustrată şi prin numeroasele activităţi ale Institutului Rolex.
Rolex, implicat în cea mai mare fraudă din istorie?
În decembrie 2008, plecarea abruptă a directorului executiv Patrick Heiniger, care şi-a motivat decizia prin „motive personale”, a fost urmată la scurt timp de zvonuri că firma ar fi pierdut un miliard de franci elveţieni (aproximativ 900 de milioane de dolari), după ce i-ar fi investit în ceea ce s-a dovedit ulterior drept cel mai mare caz de fraudă din istorie. Compania a negat însă că ar fi avut de-a face cu schema Ponzi a deja celebrului manager de investiţii american Bernard Madoff, care a pledat vinovat pentru înşelătoria ce a cauzat pagube de peste 50 de miliarde de dolari la nivel mondial.
Capitalizarea succeselor
Numit în funcţia de Director General (CEO) al Rolex în 2009, Bruno Meier, care s-a
alăturat grupului în 2005 în calitate de Director Financiar, se bazează cu înţelepciune pe vastă să experienţă în sectoarele bancare şi financiare pentru a asigura continuitatea mărcii.
Conştient de provocările pe care le aduce globalizarea, Bruno Meier conduce compania cu grijă faţă de moştenirea trecutului atent adaptată la cerinţele unei lumi în continuă schimbare, pentru a permite Rolex să îşi capitalizeze reuşitele.
Sub coordonarea să, Rolex îşi optimizează structura industrială şi comercială, sustinandu-şi în timp pasiunea pentru inovaţie şi perfecţiune.
Până astăzi, Rolex rămâne cea mai premiată marcă de către Contrôle Officiel Suisse des Chronomètres (Biroul Elveţian de Control al Cronometrelor).
Surse :
http://istoriesicultura.ro
http://adevarul.ro
http://www.chronolink.ro
Sharfey 