Ridurile, asociate iminent înaintării naturale în vârstă, să nu cumva să le blamăm, sunt dumnezeiești! Te plesnesc ca o mocăniță în gara pustie si tu trebuie musai să zambesti si să fluturi batista catre cei rămași (încă) la peronul altor prefixuri. Frumusețea interioară debordează în spatele unui click și frustrările se revarsă numai în prezența oglinzii din baie.
Pentru mine, calea de mijloc a fost mereu mai plăcută, mai curată, mai puțin stresantă. Dorința de a preveni apariția ridurilor, spre exemplu, nu are neapărat legatură cu teama de-a îmbătrani si de-a nu mai fi atractivă pentru lotul național de fotbal sau pentru corul barbaților isterici care nu s-au calificat în finale la Burlacul si Noră pentru mama. Rămân însă destule femei, cu adevărat frumoase, femei care se raportează la o eventuală deteriorare a imaginii în ochii celorlalți- am riduri, se vede că-s „bătrână“.
Dar tinere de 23-27 de ani cu riduri n-ați întâlnit? Si femei de 40 cu o piele netedă, care radiază?
Cunosc fecioare și scorpii din ambele tabere. Pentru unele, natura a făcut jumătate din aranjamentele cosmetice. ADN-ul, lipsa stresorilor majori, o viață ponderată. Felul în care te percepi în oglindă sau în ochii altcuiva poate avea legatură cu stima de sine. Mai ales dacă este deja stoarsă de pierderi, neiubiri, descalificări din viețile celor apropiați. Are legătură și cu respectul față de „corpul în care locuiesti“. Dar, pe o piață râncedă, din care poți alege si morcovi si femei si bărbați si iubiri, grija doamnelor față de ele însele este măsurată cu ocaua mică și perversă a conotației sexuale. Si anume aceea de a fi dorită si de-a concura decent cu orice surată mai scurtă-n ani.
Nu am cum să nu amintesc din nou, faptul că bărbații aranjați estetic, ciupiliți, cu-n păr frumos, cu ten mereu îngrijit și cu pielea întinsă, sunt complimentați fără nicio rezervă și fără semne de întrebare. Nu sunt judecați în funcție de ce au făcut sau nu- ca sa arate bine si la 50 de ani. Bravo lor, botoxul nu se vede, vizita la clinică nu se mai cunoaște, sprâncenele stufoase încă se poartă, la fel și rasul în cap. Câte femei care critică aspectul pielii injectate sau al nasului masculin „reparat“ ați întâlnit, aruncând acid în online înspre un bărbat frumos?
Inainte să ne autosabotăm, sa ne îngrijim, zic.
Nu-mi amintesc să fi existat o perioadă, după 20 de ani- în care sa nu fi folosit cel putin o crema de îngrijire a tenului. Incepusem ca aproape orice adolescentă cu Avon si Oriflame-uri. Apoi le-am cam încercat pe toate. Dupa 30 am stiut exact ce mi se potrivește: nu-mi lipseste din baie crema scumpă „de firma“, cu FPSuri si alte promisiuni scrise minuscul, crema hidratantă bio si serumul antirid.
In temă: de ce natural, organic, de ce bio?
Desi crema care-mi strepezește buzunarele o dată la 4-5 luni își face efectul foarte bine, prefer sa alternez îngrijirea zilnică, folosind ceva care conține mai puțini produsi chimici si mai puține substante intens prelucrate. Cosmetice naturale? Daca vreau produse naturale, de ce nu le prepar eu? Dragelor, lăsați-ma cu naturaletea, l-am văzut pe Ramses al doilea si-l admir, dar nu suport sa îmi întind pe chip castraveti înmuiați în ulei de argan în timp ce mă uit la filmuletul în care-s prezentate cosmeticalele-otravă, medicamentele care ne ucid si Zâna Zorelelor șezand pe-o mătrăgună în vârf de munte, după 3 ore de machiaj natural la cabină. continuarea aici
Sursa: http://www.longeviv.ro
Sharfey 